Sunt o pasare de foc,
care zboara
in abisul infinit de jos.
Ca un ceas care suna,
doar cand
sufar de ceva fara nume.
Doar un om care cere,
fericire cand
se uita spre zenit zambind.
Un inger sau un demon
care cade
fara aripi, spre inaltimi.
O oglinda in care vezi,
tot ce e
frumos prin uratul meu.
Si tigara aprinsa pur si simplu
cu un gand
in miez de noapte.
Ca Dumenzeu dat afara
doar asa,
din regatul lui din cer.
Si lantul din patru zale,
stralucitoare,
care zace in ploaie.
Si o stea care a plecat,
fara vreun cuvant,
din univerul lunii ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu