21

Sunt sfantul cazut in dizgratie
Si in coma pacatului de alta data.
Timpul trece cu viteza monstruoasa.
Fara visare, fara revelatie...

Intr-un minut, a trecut un sfert de viata.
Poate mai mult, poate chiar aproape toata.
Dar totusi, in acel minut, am trait.
Si-am iubit, si-am suferit...

De-o fi un sfert, jumate, sau mai mult de atat,
Haina mea, de-i va fi frig, pe spate ii va fi.
Si la fel o sa-i aprind tigara tacut,
Si mana o s-o sarut cand va veni.

Raman cum sunt, neclintit, nenorocit.
Ma plang de m-aude cerul cand viata ma subjuga,
Dar rad de ea cand o calc si sunt fericit,
Si griji si probleme si nefericiri, le pun pe fuga.

Sunt doar...

Sunt o pasare de foc,
care zboara
in abisul infinit de jos.
Ca un ceas care suna,
doar cand
sufar de ceva fara nume.
Doar un om care cere,
fericire cand
se uita spre zenit zambind.
Un inger sau un demon
care cade
fara aripi, spre inaltimi.
O oglinda in care vezi,
tot ce e
frumos prin uratul meu.
Si tigara aprinsa pur si simplu
cu un gand
in miez de noapte.
Ca Dumenzeu dat afara
doar asa,
din regatul lui din cer.
Si lantul din patru zale,
stralucitoare,
care zace in ploaie.
Si o stea care a plecat,
fara vreun cuvant,
din univerul lunii ei.

Uita-ma in cantec

Uita tot ce sti despre mine.
Uite-ma, din umbra, cum ies ca o lumina vie.
Uraste-ma dar urneste-ma din loc!
Taraste-ma prin carbuni si foc!

Spune-mi ca sunt apa de ploaie,
Pentru ca as vrea sa te mai ating o data!

Eu iti spun ca sunt o raza de soare,
Sa ti-o daruiesc cu un strop de mare.
I-am vorbit vantului,
Sa iti dea fiorii trecutului.
Si tu inca esti mirata?

Dar... Sunt un simplu pion pe imensa tabla de sah a universului.
Doar un aer cald cu fiori reci ce trece pe langa tine,
Si dispare in umbra noptilor umede si fine.
Ma intorc printre acele versuri ale cantecului...

E toamna

Ma innec in proprile ganduri si ma intreb de ziua de maine.

Strabat agitatia desertului din miezul zilei pentru mirajul serii. 

Se sinucid sentimente din stari de haos in mine. 

Au trecut furtunile si uraganele verii. 

Urmeaza toamna, draga mea... toamna... 

Visez la o toamna curata, fara adieri de pareri de rau...

Vreau sa fug printre frunze zburand, 

Ca un nebun fericit, intr-o raza de soare, in al lui hau,

Sa pot sa vad toamna cu moartea copacilor zbierand!

E toamna... O alta toamna... 

Sincer sentiment din putreda stare intr-un nobil anotimp,

Da-mi peste cap simturile si gandirea!

Ucide-mi toti monstrii din mine si du-ma in alt timp! 

Ia-mi ura, ia-mi suferinta, dar lasa-mi iubirea...

Doar o toamna....

Dar se face tarziu, si e frig... 

Ajutor!

Vreau rapid un pahar cu multe grade! Imi explodeaza capul si am nevoie de ceva de baut ca sa pot fi lucid. Si mai vreau sa pot fi liber sa zic ce vreau fara sa imi fac griji ca e interpretat gresit. Si vreau sa nu mai fiu in situatia de a alege! Urasc sa aleg! Mereu aleg prost, sau cred ca asta e consolarea cand nu iese bine! E ok cand nu sti de fapt ca alegi. Toata viata e facuta din alegeri. dar nu ne dam seama. Aleg tricoul asta, aleg sa merg pe jos, aleg sa nu mananc, aleg sa plec... Alegeri marunte care ne fac viata. Doar ca in momentul in care sunt implicate si alte persoane in alegerea ta, e umpic aiurea. Iar eu, aleg sa nu aleg. NU fug de responsabilitatea unei alegeri, NU mi-e frica de consecinte doar ca sunt de parere ca fiecare are (cel putin sper asta) destula ratiune incat sa aleaga pentru el. Pentru ca, daca nu, o sa avem un lider care poate nici macar nu stie ce cauta in postura aia, si ne intrebam de ce el. Iar raspunsul e: din cauza noastra! Personal cred in anarhie. Dar nu si in vandalism si violenta. Doar in egalitatea oamenilor. Si in momentul in care oamenii vor fi in sfarsit egali, doar atunci va fi pace. Fara legi, fara teama, fara alegeri proaste! Acum ma duc sa imi iau paharul ala...

Sincer...

... nu stiu de ce am deschis blog-ul asta, (si poti oricand sa dai click pe X-ul din drepata sus). Probabil ca am inceput sa bloghez de plictiseala. Nici macar nu stiu daca o sa mai fie un alt post inafara de asta. Deocamdata tre' sa imi termin tigara, asa ca o sa mai aberez putin pe aici. si probabil ca o sa mai aberez si dupa ce o termin ca altceva nu am de facut deocamdata. Mi-as dori sa fac ceva misto... Ceva ca Robotzi sau Bam Margera sau nu stiu. Nu pentru faima. Doar pentru a-mi trece ziua mai repede. Problema e ca mi lene. Imi e foarte lene. E asa de nasol cand ai ideea si ramai cu ea. Si la un moment dat o uiti. O uiti pentru ca din vesnicia lenei si agitatia zilei iti zboara mintea exact nicaieri. Si o uiti. Ai putea sa o impartasesti cuiva. Dar chiar nu cred ca ar zice "ok, hai sa facem asta!". Putini sunt cei care iti dau sutu' in fund pentru viata ta. Si aceia sunt in general oamenii la care te astepti cel mai putin. Asta cred ca e ironia. Si ma oftic. Si e frustrant ca dintr-un sac de idei, ramai doar cu o parere. "Asta e", in loc sa fie "ASTA E!". Dar cine e de vina? Tu, ca iti e lene? Sistemul care distruge regulat vise? Societatea care nu vrea altceva decat cu ce s-a obisnuit? Banii pe care nu ii ai ca sa incepi ceva? Coruptia, ca trebuie spaga si alti multi bani pentru a reusi ceva? Sau TU, pentru ca dai vina pe toate astea si nu te apuci sa faci ceva pentru tine? Da... eu sunt vinovat pentru propria-mi nefericire. Si nu ma bucura deloc asta pentru ca ma complac in situatii. La fel ca tine, la fel ca el, la fel ca ea, la fel ca toti. Doar ca eu m-am saturat. Si uite si unul din motivele pentru care am inceput sa bloghez. Si am stins o tigara. Si inca o gura de cola. Si inca 2 minute au trecut. si mai trec inca 2 si mai trece o zi, si o saptamana, si un an. Si anu viitor iti zici "sa-mi bag, ce a trecut timpu'!". Pana cand o sa iti zici: a trecut timpu' meu. Eu nu vreau asta.